Ucraina lovește adânc pe teritoriul rus, dar suferă din cauza divergențelor strategice de la Kiev. Generalii Dorin Toma și Virgil Bălăceanu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, ce perspective au ucrainenii și cât poate rezista frontul.
Ucraina face față atacurilor Rusiei și reușesc chiar să lovească în adâncime, inclusiv ținte importante aflate la mii de kilometri pe teritoriul statului agresor. Războiul este însă greu și chiar dacă Ucraina este ajutată cu sute de miliarde de euro și cu arme de top de aliații europeni, rușii au o serie de avantaje, de la cele ale resursei umane și până la resursele militare. Ce îi lipsește Ucrainei încă și ce perspective are, dar și ce teorii ale victoriei există pentru Kiev explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, doi generali români care au deținut funcții importante în cadrul NATO.
Ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău, la „Interviurile Adevărul”
Dilema strategică de la Kiev
Generalul în rezervă Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO în perioada 2022-2025, consideră că ucrainenii luptă cu eroism în fața unui inamic care are resurse cu mult mai mari, și reușesc să țină frontul. Există însă o problemă. La nivelul cel mai înalt, oficialii de la Kiev nu au ajuns la un consens în privința strategiei pentru perioada următoare. De altfel, aceste neînțelegeri nu au rămas fără rezultat. Președintele Volodimir Zelenski a decis zilele trecute să-i demită pe ministrul Apărării și pe șeful armatei ucrainene, tocmai din cauza unor neînțelegeri.
„Eu cred că nu au o strategie foarte clară ucrainenii. Și de aici a pornit discuția, adică între fostul ministru al Apărării, Fedorov, fostul șef al armatei, generalul Sîrski. Și nu putem să nu ne întrebăm ce vor de fapt să obțină? Au obținut oarecum inițiativa loviturilor în adâncime cu izolarea logistică a Crimeei, acțiunile din Marea Azov și așa mai departe, în Marea Neagră. Dar care este obiectivul? Care este strategia? Ce îți propui? Îți propui să menții acest front și să-l obosești pe Putin și Federația Rusă să înceapă negocierile, să vină la masa negocierilor pentru un armistițiu și poate ulterior pentru pace? Sau îți propui să creezi anumite condiții pentru ca armata ucraineană să încerce să desfășoare niște acțiuni ofensive pentru a recupera o parte din teritoriu? Astea sunt întrebările la care ar trebui ei să-și răspundă”, spune generalul Toma.
Divergențe la vârful armatei ucrainene
Este de presupus că în continuare există mai multe curente de opinie în rândul ofițerilor importanți ucraineni.
„Depinde dacă sunt strategii care necesită resurse diferite, altfel de resurse, altfel de acțiuni pe care trebuie să le planifici, se schimbă fundamental situația. Și dacă nu e în mintea lor clar și nu știu foarte clar efectiv care este starea finală pe care și-o doresc, care este strategia, normal că apar diferențe de viziune. Sîrski zicea: „Domnule, vreau mai mulți oameni!”, pentru că probabil avea în vedere ca la un moment dat să aibă capacitatea de a desfășura niște acțiuni ofensive pentru a recupera parte din teritoriu. Celălalt spunea: „Nu, domnule, avem nevoie de tehnologie să menținem aliniamentul de contact.” Ok, îl menții, dar cât îl menții? Până când? Până când crezi tu că îl vei convinge pe Putin să înceapă negocierile de pace? Dar armistițiu, că pacea e poveste…”, mai spune generalul.
Scenariul unei ofensive de succes
În opinia generalului Dorin Toma, armata ucraineană este capabilă să le cauzeze multe probleme rușilor. Totuși, în clipa de față nu este clar cum ar putea obține o victorie totală, care ar implica, în principiu, alungarea rușilor și revenirea la granițele dinainte de 2014, anul în care Federația Rusă a răpit Peninsula Crimeea.
„Pe anumite direcții, armata ucraineană poate desfășură unele acțiuni ofensive. Ar putea în anumite condiții desfășura acțiuni ofensive cu obiectiv limitat. Adică să recupereze un teritoriu de câteva sute de kilometri pătrați. Ar însemna să realizeze o pătrundere, să spunem, de 20-30 de kilometri. Ceea ce în condițiile actuale, la modul cum stagnează, cum sunt lucrurile pe aliniamentul de contact, este deja ceva extraordinar. Și este un semnal puternic. Pentru că nu știi ce se poate întâmpla după aceea. Adică poate să colapseze tot frontul. Nu știi exact care este moralul armatei ruse, al comandanților ruși. Pentru că și moralul este foarte important și mai nimeni nu-l ia în considerare. Și o serie de victorii ucrainene, chiar dacă nu cedează tot frontul, pot însemna mult. Și ar putea să fie un semnal foarte clar pentru conducerea politică a Federației Ruse că este într-adevăr timpul să înceapă discuțiile pentru un armistițiu și chiar eventualele negocieri de pace”, explică generalul Dorin Toma.
Una dintre marile probleme ale armatei ucrainene a fost faptul că, până acum, deși toți șefii militari s-au pus de acord că Rusia trebuie înfrântă, nu au reușit să ajungă la un numitor comun cu privire la modul în care se poate face acest lucru.
„Eu nu am înțeles exact care este strategia. Uitându-mă la cei doi deținători de decizie, ministrul și șeful armatei, adică fostul ministru și fostul comandant al armatei, mi s-a părut că au viziuni diferite asupra modului cum trebuie purtat războiul și ce obiective ar trebui îndeplinite, atinse. Nu cred că menținerea aliniamentului așa cum este el acum îl va convinge în termen scurt pe Putin să fie de acord să înceapă discuții, negocieri pentru încheierea unui armistițiu. Când zic termen scurt, mă gândesc la anul acesta. Deci e nevoie de mai mult”, susține generalul.
Marea încercare: iarna și criza energetică
Sezonul rece va veni cu alte provocări pentru Ucraina, care are deja mare parte din infrastructură, inclusiv cea energetică, în ruine. Ucraina supraviețuiește practic doar datorită sutelor de miliarde de euro care vin de la Bruxelles și de la țările donatoare, dar chiar și așa bombele și rachetele rusești cauzează tot mai mari probleme.
„Mai sunt câteva luni și se intră iar în sezonul rece. Kievul și alte importante orașe ucrainene vor fi din nou supuse presiunilor atacurilor rusești, infrastructura nu știm cât va mai rezista, mai ales cea energetică. S-ar putea ca reziliența populației să scadă, suportul populației să nu mai fie același. Deja există o anumită anxietate la nivelul populației după atâția ani. Și nu știm cum va ieși Ucraina din iarna anului viitor. Nu vorbim neapărat de front, vorbesc de populație, de reziliența populației, moralul populației. Iarna trecută a fost foarte grea pentru Kiev în special, dar nu numai. Așa că Ucraina trebuie să profite de orice mic avantaj și să-l folosească”, încheie generalul Dorin Toma.
Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei. El vorbește despre situația de pe front și despre perspective. Rușii, spune el, au făcut foarte puține progrese raportat la eforturile făcute și numărul mare de victime.
Războiul de uzură și centura de fortărețe
„Suntem la jumătatea anului 2026 și rușii nu au reușit decât să cucerească un singur oraș. Nu au reușit să cucerească în totalitate Kupianskul, nu au reușit să cucerească Lymanul. Ca atare, într-o estimare relativă, pregătirea pentru apărare și continuarea apărării în centura fortăreței poate să însemne un an, peste un an de rezistență în războiul de apărare al Ucrainei. Abia atunci și-ar realiza scopurile, în condițiile în care Ucraina și-ar continua acțiunile de lovire în adâncime a sistemului energetic, în mod deosebit a sistemului de producție și transport al combustibililor din Federația Rusă. Pentru că au creat o criză, iar lovind în continuare, criza se poate accentua”, spune generalul Bălăceanu.
Perspectivele ca rușii să-și atingă obiectivele sunt neclare. Generalul Virgil Bălăceanu are îndoieli că armata Federației Ruse va reuși în următoarele luni ceea ce nu a fost capabilă să facă în atât de mult timp. Iar atât timp cât centura de fortărețe ucrainene rezistă, va rezista și Ucraina. În acest context, un eventual acord de pace în acest an sau chiar un armistițiu ar fi mai degrabă improbabil, crede generalul Bălăceanu.
„Altfel, dacă va fi ca această centură de fortărețe să pice până la sfârșitul acestui an, va însemna că și-a realizat scopurile Putin și va negocia un eventual armistițiu și o încetare a focului. Îmi este greu să cred că vom avea un acord de pace în Ucraina în condiții extrem de favorabile. Adică să reziști o perioadă îndelungată în apărarea unor orașe care erau mai izolate decât sunt cele trei orașe aproape îngemănate… Vorbesc de rezistența în Bahmut, vorbesc de rezistența în Pokrovsk, vorbesc de rezistența în Kostiantynivka. Și acum, ca rușii să reușească să cucerească alte trei orașe în cele șase luni ale acestui an, ar însemna că Ucraina a pierdut destul de mult. Să sperăm însă că nu vom asista la un asemenea moment, care ar avea imaginea unui dezastru din punct de vedere al apărării atât de pline de succes a ucrainenilor de până acum”, punctează generalul Virgil Bălăceanu.
Miza bătăliei pentru Donbas
Dacă rușii ar reuși totuși să cucerească aceste orașe-fortărețe, perspectivele ucrainenilor ar deveni mai degrabă sumbre.
„În momentul în care ei cuceresc, din situația respectivă își pot permite să amenințe cu continuarea ofensivei înspre partea de vest a Ucrainei și să ceară ca încetarea focului și a războiului să se realizeze în condițiile lor. Iar rușii ar spune: „Ne-am realizat scopurile cuceririlor teritoriale”, și mă refer la zona Donbasului, pentru că nu știu ce are în cap Putin cu privire la celelalte zone. Mă refer la Harkov, mă refer la Dnipropetrovsk și Zaporojie. Dar cucerirea Donbasului este un scop pe care și l-au propus rușii. Dacă ar realiza acest lucru, ar însemna că armata ucraineană nu mai are capacitatea de apărare pe care a avut-o până acum: a piere trei orașe într-un timp relativ scurt, într-o jumătate de an, ar fi o lovitură grea pe care ar încasa-o. Sperăm să nu se întâmple asta”, explică generalul.
Din acel moment, Federația Rusă ar putea să dicteze condițiile, iar acestea ar fi dintre cele mai aspre. În plus, armata rusă ar avea calea deschisă spre direcții de atac care ar dezechilibra și mai mult apărarea ucraineană.
„Nu mă refer neapărat la o redeschidere a ofensivei înspre Kiev, însă poate să apară dezvoltarea ofensivei înspre Zaporojie, înspre Dnipropetrovsk. Și atunci o bună parte din estul Ucrainei ar fi sub control rusesc. Ar fi o situație dramatică pentru că vorbim de condiții maximaliste pe care le impun rușii și care înseamnă capitularea militară, politică și economică a Ucrainei”, mai spune generalul.
Cum se definește victoria Ucrainei
O întrebare la care cu greu poate fi găsit un răspuns ar fi care este un orizont de timp realist pentru rezistența ucraineană în această centură fortificată.
„Să plecăm de la ideea că centura fortăreței ar trebui să reziste cel puțin un an. Adică să treacă și iarna următoare, să reziste Ucraina din punct de vedere al asigurării resurselor energetice, pentru că va fi o iarnă foarte grea. Rușii vor lovi sistemul energetic ucrainean și mai intens. Și atunci ar însemna că, în condițiile continuării loviturilor asupra Federației Ruse și ale accentuării crizei combustibilului, ambele părți ar avea capacitatea de continuare a războiului, ambele părți ar avea capacitatea de a avea inițiativa, și de aici ideea că se poate ajunge la o încetare a focului în niște condiții pe care trebuie să le negociezi. Altfel, vom asista la propuneri de încetare a focului din partea Federației Ruse cu condiții impuse și deloc negociate”, adaugă el.
În principiu, forțele ucrainene ar fi îndreptățite să spere că vor rezista încă cel puțin un an. Acest lucru ar echivala, dintr-o anumită perspectivă, cu o victorie a Ucrainei.
„Dacă se reușește menținerea unor localități care deschid direcții de ofensivă asupra centurii fortăreței, mă refer în mod deosebit la Lyman, și dacă se va reuși o rotire a forțelor și o creștere a efectivelor care sunt mobilizate pentru război, se poate rezista și mai bine de un an de zile. Dacă rezistă încă un an în centura fortăreței, dacă lovește în continuare în adâncimea teritoriului Federației Ruse și dacă sprijinul populației rămâne tot atât de consecvent, dincolo de condițiile din ce în ce mai dificile, ar însemna că Ucraina este câștigătoare. Pentru că atunci și administrația americană vede că nu mai sunt cărțile doar la Putin, așa cum îi spunea Trump lui Zelenski… Cărțile ar fi și la Zelenski, cărțile ar fi și la poporul și armata ucraineană”, subliniază generalul Virgil Bălăceanu.
Pe de altă parte, în scenariul în care frontul se stabilizează, dar teritoriile ocupate nu sunt eliberate, este complicat de spus în ce măsură va fi o victorie, fie și parțială, pentru Ucraina. De altfel, nu este evident nici cum se definește conceptul de „victorie” în etapa actuală a războiului.
„Aici avem într-adevăr de discutat teoria victoriei: ce înseamnă o victorie pentru Ucraina? Pe undeva, Mihailo Drapatîi vorbește și de capacitatea ofensivă a armatei ucrainene, dar am niște semne de întrebare destul de serioase. Pentru că acea contraofensivă care a fost oprită pe adâncimi foarte mici, de 5-10 kilometri, a însemnat o dotare cu echipamente militare inclusiv din Occident, e adevărat, o dotare subdimensionată numeric și extrem de diversă, foarte greu de gestionat din punct de vedere al logisticii”, mai afirmă el.
În acest moment, Ucraina nu poate să-și recupereze în totalitate teritoriile pierdute, însă poate să recâștige mici porțiuni din ele.
„Nu putem să vorbim de o recuperare de teritorii, am exagera. În schimb, am putea vorbi de o apărare activă care înseamnă și executare de contraatacuri pe direcțiile favorabile. Cum și acum am asistat. Generalul Sîrski a reușit, prin deciziile sale și prin eroismul soldaților de la fața locului, să recucerească teritorii într-o zonă între cele două oblasturi, între Zaporojie și Dnipropetrovsk. Ceea ce înseamnă un succes, creează un anumit echilibru. E adevărat, la rândul lor rușii reușesc să cucerească Kostiantynivka, dar în același timp pierd o parte din teritoriul care era sub ocupația lor. Ceea ce înseamnă că apărarea ucraineană este stabilă, este activă și oferă perspectiva solidității acestei apărări pe o perioadă îndelungată sau chiar foarte îndelungată.”
Evoluția frontului pe termen scurt
Schimbarea conducerii militare la nivel înalt creează inevitabil o fereastră de vulnerabilitate. Acum, crede generalul, ne putem aștepta ca această perioadă critică de tranziție să dureze câteva săptămâni sau chiar luni.
„Poate să fie o perioadă critică de câteva luni. Dar chiar și o perioadă de câteva săptămâni oferă posibilitatea Federației Ruse să-și realizeze scopurile. Dacă vom afla într-un timp scurt că se duce lupta în localitate în Druzhkivka, înseamnă că această schimbare a fost nefericită. Dacă, în schimb, vom asista, în condițiile amplificării ofensivei rusești, la pierderi din ce în ce mai mari ale rușilor și la acțiuni de contraatac pe mai multe direcții, înseamnă că această schimbare a fost de bun augur”, încheie generalul Virgil Bălăceanu.
Sursă expresspress.ro